toate sectiunile

Kuvasz

2 mar 2004, 80 afisari

Provenienţa Kuvaszului, ca şi a celorlalte rase de Ciobaneşti ungureşti, este înca învaluita de mister. La fel ca multor rase de câini ciobaneşti din Europa, şi Kuvaszului i se pot gasi originile în îndepartata Asie. În jurul anilor 2000 î.Hr., triburi nomade,

Provenienţa Kuvaszului, ca şi a celorlalte rase de Ciobaneşti ungureşti, este înca învaluita de mister. La fel ca multor rase de câini ciobaneşti din Europa, şi Kuvaszului i se pot gasi originile în îndepartata Asie. În jurul anilor 2000 î.Hr., triburi nomade, printre care şi maghiarii, s-au deplasat dinspre Asia spre Europa.

Cu maghiarii stabiliţi la vest de Carpaţi, în Câmpia Panonica, a sosit şi Ku-Assa (Câinele calului)... De-a lungul secolelor, graţie dragostei pe care i-au purtat-o maghiarii, Ku-Assa a devenit una dintre cele mai fascinante rase de câini – Kuvasz. Rustic, paznic eficient şi extrem de devotat, el ramâne, din pacate, o rasa insuficient cunoscuta publicului larg.

Principalele ocupaţii ale ungurilor de acum doua milenii erau pastoritul şi agricultura, iar cea mai de preţ avere a lor erau turmele de oi, cirezile şi hergheliile, cu care se deplasau dintr-un loc în altul. Pentru o asemenea îndeletnicire, aveau nevoie de mai multe tipuri de câini deodata: în deplasare, câinii mici, precum Puli, erau utili pentru a manevra şi conduce turmele, iar cei mari (Kuvasz şi Komondor) se faceau folositori pentru paza împotriva pradatorilor şi a raufacatorilor. Desigur, un eficient câine de paza trebuia sa fie de talie foarte mare şi neînfricat.

Interesant este faptul ca, deşi sute de ani au avut aceeaşi utilitate şi au parcurs acelaşi traseu, Komondorul şi Kuvaszul s-au pastrat ca rase distincte şi nu au fost încrucişaţi între ei. Nici una din rase nu a stat la baza formarii celeilalte şi sunt membre ale unor familii diferite de ciobaneşti asiatici. Daca accidental vreuna din aceste doua rase s-a încrucişat cu alte tipuri de câini baştinaşi, zestrea genetica ancestrala s-a impus cu atâta hotarâre, încât caracteristicile de rasa nu au fost alterate.

Membru al unei mari familii
Chiar daca nu are un aspect la fel de distinct, de frapant ca Puli sau Komondor (rase cu par cordat), Kuvaszul se bucura de rude mai multe şi mai apropiate ca înfaţişare, din Tibet, pâna în Spania, adica aproape pretutindeni unde se aflau grupuri de animale care aveau nevoie de protecţie. Dogul Tibetan, Ciobanescul din Mongolia, Ciobanescul tataresc, Caucazianul, toţi au aceleaşi caracteristici ca şi Kuvaszul. Deseori culorile acestor rase sunt alb, alb-galbui sau crem.

De asemenea, foarte asemanatori Kuvaszului sunt Ciobanescul de Anatolia sau cel de albanez. Apoi, mergând spre vest, Maremano Abruzzese şi Câinele de Pirinei prezinta foarte mari asemanari cu Kuvaszul, încât un ochi neavizat i-ar putea lesne confunda. În aceeaşi situaţie se afla Cuvacul Slovac şi Ciobanescul de Tatra – explicaţia teribilei asemanari fiind ca aceste doua rase au, se pare, Kuvaszul drept stramoş direct.

În timpul domniei lui Matei Corvin, în plina perioada renascentista, câinele Ku-Assa cunoaşte o perioada de glorie, fiind extrem de apreciat de nobilimea maghiara, atât la vânatoare, cât şi la paza domeniilor. Se spune chiar ca Matei Corvin era preocupat de creşterea acestei rase, pentru calitaţile de paza extraordinare, preferând de multe ori câinii gardienilor umani (într-o perioada în care tradarile şi asasinatele erau la ordinea zilei, doar un câine precum Kuvaszul era imposibil de mituit).

Se pare ca Matei Corvin avea în permanenţa alaturi de el o pereche de Kuvasz, sa-l pazeasca. Astfel, un Kuvasz din crescatoria regala, oferit cadou unui nobil, era un gest de mare apreciere şi onoare. Legenda spune ca Matei Corvin i-ar fi oferit un asemenea dar chiar Contelui Dracula, la eliberarea sa din temniţa.

În timpul cotropirilor otomane, numele Ku-Assa şi-a schimbat sonoritatea şi conotaţia în Kawasz (însemnând Garda înarmata a nobilimii). Practic, pâna pe la începutul secolului al XX-lea, denumirea rasei nu era foarte clara. Sub cuvântul Kuvasz erau înglobaţi mai mulţi câini; de fapt, se pare ca aceasta era denumirea generica data câinilor ciobaneşti. Chiar şi Pumi era câteodata numit Kuvasz, în vreme ce "proprietarul de drept" al numelui Kuvasz era "botezat", în funcţie de regiune, ba Câine pentru lupi, ba Komondor unguresc, ba Kuvasz de casa, Câine ţaranesc, ori Komondor unguresc cu par neted.

Cu toate acestea, istoriografii chinologi (Raitsits fiind unul dintre ei) au conchis, pe baza documentelor vechi gasite, ca denumirea Kuvasz a desemnat înca de la începuturi una şi aceeaşi rasa: cea pe care o ştim noi astazi.

Primele atestari şi descrieri ale rasei dateaza înca din anii 1600. În 1800, Foldi descrie întocmai Kuvaszul aşa cum este el acum, iar în 1815 cartea lui Pethe Ferenc vorbeşte despre Kuvasz şi Komondor, folosind o ilustraţie bogata în desene.

Kuvaszul a fost pentru prima oara prezentat la o expoziţie în anul 1883. Contele Esterhazy, un mare pasionat al rasei, a prezentat în acel an la Viena doua exemplare.

Pâna la apariţia primului Standard, în 1905, descrierile Kuvaszului au fost facute de amatori, care într-un fel sau altul intrau în contact cu viaţa izolata a ciobanilor. Aceste descrieri, de obicei, sunt inspirate de respect, dar şi de teama, datorita prestanţei deosebite a acestui câine, precum şi a vigilenţei sale extraordinare ca paznic. Dupa 1905, Standardul a fost mereu actualizat, iar cel revizuit în 1935 a stat vreme de mulţi ani la baza selecţiei rasei în Ungaria.

La începutul secolului trecut, Kuvaszul s-a raspândit foarte repede nu doar pe teritoriul Ungariei, dar şi în ţarile vecine, mai ales în Germania, unde în 1922 a fost fondat Clubul de Komondor, Club care, fara sa ştie, se ocupa şi de Kuvasz.

În Ungaria anilor 1930, au fost create mai multe centre de creştere şi selecţie, în zone rurale. Dupa declinul pricinuit rasei de catre cel de-al doilea razboi mondial, când efectivul de Kuvasz a fost aproape distrus, pasionaţii rasei au reuşit sa depisteze prin diverse sate exemplarele care au scapat. Iar daca exemplarele de Kuvasz au fost decimate de trupele de ocupaţie, acestea se datoreaza în primul rând faptului ca aceşti câini erau extrem de periculoşi.

Soldaţii preferau sa-i împuşte, decât sa aiba de a face cu un Kuvasz hotarât sa-şi apere "avutul" cu preţul vieţii.

Dupa razboi, patronul unei fabrici, încapaţânat sa-şi pazeasca proprietatea cu exemplare de Kuvasz, a reuşit sa strânga de prin ţara nu mai mult de 30 de exemplare, care au constituit ulterior un nucleu important de revigorare a rasei. Izolat, au mai existat câţiva crescatori foarte pasionaţi, datorita carora şeptelul a putut fi refacut.

Astfel s-a ajuns ca în zilele noastre, la expoziţiile mari din Ungaria, sa fie înscrise câteodata chiar şi 150-180 de exemplare.

Paznic deosebit de eficient
Daca în trecut Kuvaszul avea un rol extrem de important pe lânga turme şi cirezi, fiind foarte vigilent, iute şi puternic, în ultima suta de ani "fişa postului" i s-a restrâns destul de mult. Kuvaszul s-a aşezat la casa lui, sa pazeasca mai mult gospodaria. Pentru ca este un câine care nu cunoaşte frica, instinctul lui de paza se manifesta fara nici un dresaj de stimulare a agresivitaţii. Singurul antrenament pe care îl practicau ciobanii în trecut consta în a agaţa de copaci bucaţi de carne, ca sa determine puii sa-şi dezvolte detenta, priza şi musculatura.

Fiind un câine masiv şi puternic, cu corpul uşor alungit, cu un cap puternic, dinţi mari, cu o musculatura bine dezvoltata, cu un miros excelent şi un curaj imens (sau cu "chef de a lupta cu lupul", cum spun ungurii), Kuvaszul are o tehnica de paza foarte eficienta. E permanent în mişcare, îşi "baleiaza" întreg teritoriul, chiar daca uneori ia în stapânire un hectar întreg.

Iar acolo unde el pazeşte, nu-i este permis nici unui intrus sa se apropie! Este un câine de încredere şi foarte devotat stapânilor, dar neîncrezator cu strainii. Aşa ca nu încercaţi sa va împrieteniţi cu un Kuvasz, daca stapânul sau nu e de faţa. Deşi ajunge destul de repede la o talie impresionanta, un Kuvasz nu se maturizeaza decât pe la vârsta de 2 ani. În toata aceasta perioada, osatura, muşchii, tendoanele, şi chiar şi personalitatea sunt în continua formare. Chiar daca la un an Kuvaszul atinge înalţimea sa definitiva, corpul şi mintea sa sunt înca "fragede".

Întreţinere
Roba Kuvaszului se autoprotejeaza. Blana sa impermeabila nu are miros specific şi nici nu trebuie îmbaiata prea des. Un periaj temeinic saptamânal este însa necesar. Parul în exces dintre degete şi cuzineţii plantari trebuie îndepartat cu foarfeca, pentru a-i proteja labele. Daca doriţi sa-i curaţaţi dinţii, e mai indicat sa-i periaţi, sau sa-i daţi sa roada biscuiţi speciali, decât sa-i oferiţi oase naturale.

Cu toate ca oasele, mai ales cele gatite, nu sunt recomandate nici unei rase, Kuvaszului cu atât mai puţin, deoarece, având o muşcatura atât de puternica, oasele zdrobite de dinţii sai se farâmiţeaza în aşchii mult mai uşor, iar aşchiile sunt foarte periculoase pentru traiectul digestiv.

Daca va tenteaza sa luaţi un Kuvasz şi locuiţi la bloc, mai bine luaţi-va... gândul! Kuvasz nu este un câine de apartament. E extrem de activ, are nevoie de mult spaţiu, preferabil îngradit, unde sa-şi descarce energia. O plimbare scurta prin parc nu satisface nevoia de mişcare a Kuvaszului. Daca e scos din curtea sa, aveţi grija sa nu-l lasaţi nesupravegheat şi mai ales liber. Lesa e obligatorie. În curtea sa, Kuvaszul trebuie sa se mişte liber, şi în nici un caz sa nu fie legat în lesa sau, mai rau, în lanţ. Un câine caruia i se îngradeşte libertatea de mişcare e un câine distrus, care poate dezvolta frustrari grave, devenind un animal agresiv şi periculos.

Kuvaszul trebuie socializat cât mai devreme, tocmai datorita instinctului sau de vajnic bodyguard. El are nevoie sa fie temperat înca de mic, sa fie în orice moment controlabil. Un Kuvasz needucat, care nu asculta comenzile stapânului, ajunge sa fie mai târziu un câine periculos chiar şi pentru familie. În schimb, un Kuvasz instruit este cel mai de nadejde companion şi protector.

În privinţa dresajului, e cel mai indicat ca stapânul sa ia parte alaturi de câine la şedinţe, caci Kuvaszul nu e dispus sa recunoasca autoritatea oricui. Pentru el, doar stapânul este alpha, cu condiţia ca acesta sa fie ferm şi consecvent. Metodele de dresaj trebuie sa fie blânde, dar hotarâte.

Joaca lui cu copiii trebuie supravegheata, pentru ca nu orice Kuvasz va accepta relele tratamente pe care i le aplica cei mici. Atât Kuvaszul, cât şi copilul trebuie obişnuiţi treptat unul cu celalalt, în prezenţa adulţilor, şi învaţaţi sa se respecte reciproc.


Urmareste Apropo.ro prin:
rss
mobile
COMENTARII Comenteaza
  • Nu exista comentarii
COMENTEAZA
Eroare: Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!
Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!